SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speță. ♦ (Despre ediții de presă, publicații) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparține unei anumite specialități (1), de strictă specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis. Vezi definitia »

B.A.L. ({i}; {s} B[ritish] A[nti] L[evisite]) Compus al stibiului utilizat ca antidot în intoxicații cu săruri ale metalelor grele (arsen, mercur, plumb) sau cu levizită, iod, sublimat etc. Vezi definitia »

SIÁL s.n. Înveliș exterior al Pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [Pron. -si-al. / cf. fr. sial < si(liciu) + al(uminiu)]. Vezi definitia »

AUTUMNÁL, -Ă adj. de toamnă. ◊ (astr.) punct ~ = unul din cele două puncte de intersecție, dintre eliptică și ecuatorul ceresc. (< lat. autumnalis, fr. autumnal) Vezi definitia »

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la intonație. (< germ. intonational) Vezi definitia »