HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava]. Vezi definitia »

TRÂNDĂVEÁLĂ, trândăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală. Vezi definitia »

MAXIJÚPĂ s. f. fustă maxi. (< fr. maxijupe) Vezi definitia »

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli Vezi definitia »

RIZALÍZĂ s. f. resorbție fiziologică sau patologică a unei rădăcini dentare. (< fr. rhizalyse) Vezi definitia »