DULCEÁȚĂ, dulcețuri, s. f. 1. Însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. Fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută. ◊ Loc. adv. Cu dulceață = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig. Blândețe, bunătate, duioșie. [Pl. și: dulceți] – Dulce + suf. -eață. Vezi definitia »

plocádiță, plocádițe, s.f. (reg.) pătură mițoasă mică. Vezi definitia »

zapciálă (înv., reg.) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. zapciélii (-ci-e-); pl. zapciéli Vezi definitia »

ELECTRÓNICĂ s.f. – V. electronic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

CORDELÍNĂ s.f. Frânghiuță folosită în alpinism pentru transportarea de materiale și oameni. [< fr. cordelline]. Vezi definitia »