AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérogène. Vezi definitia »

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes. Vezi definitia »

YEN s.m. Unitate monetară în Japonia. [Pron. ien. / < engl., fr. yen < cuv. japonez]. Vezi definitia »

TERATOGÉN, -Ă, teratogeni, -e, adj. (Med.) Care produce malformații, anomalii etc. – Din fr. tératogène. Vezi definitia »

HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »