PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique) Vezi definitia »

HALIEÚTIC, -Ă, halieutici, -ce, adj., HALIEÚTICĂ, halieutici, s. f. 1. Adj. De halieutică; pescăresc. 2. S. f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit. [Pr.: -li-e-] – Din lat. halieutica, fr. halieutique. Vezi definitia »

ÁLGIC, -Ă adj. referitor la durere. (< fr. algique) Vezi definitia »

BIBÍC² -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi. Vezi definitia »