ARHEOCHIMÍE s. f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] – Arheo[logie] + chimie. Vezi definitia »

ESTEZIOMETRÍE s.f. Metodă de măsurare a sensibilității tactile cu ajutorul esteziometrului. [Gen. -iei. / < fr. esthésiométrie]. Vezi definitia »

REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism). Vezi definitia »

DEFECÁȚIE s.f. Defecare. [Gen. -iei, var. defecațiune s.f. / cf. fr. défécation, lat. defaecatio]. Vezi definitia »

pălángie, pălángii, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee ornamentală, cu flori albe, mirositoare, și cu tulpină agățătoare de 5-6 m. 2. telegraf. Vezi definitia »