DECUSCUTATÓR s. n. separator electromagnetic pentru decuscutare. (< decuscuta + -tor) Vezi definitia »

ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur]. Vezi definitia »

CARTATÓR, -OÁRE s. m. f. funcționar care execută operații de cartare (1, 2). (< carta + -tor) Vezi definitia »

ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor. Vezi definitia »

PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur) Vezi definitia »