Definita cuvantului vitelus
VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vitelus
CELSIUS [sélsius], Anders (1701-1744), astronom și fizician suedez. Prof. univ. la Uppsala. Autorul scării termometrice centesimale, scara C. (1742). Numele a fost atribuit unui grad termometric (gradul C.). Vezi definitia »
UNGUIBUS ET DENTIBUS loc. adv. Cu unghiile și cu dinții; folosind toate forțele. [< lat. unguibus et dentibus]. Vezi definitia »
CÓRPUS, corpusuri, s. n. (Livr.) Culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc. – Din lat. corpus. Vezi definitia »
CANOPUS, stea din emisfera australă, situată la c. 180 ani-lumină de Soare. Are mărimea stelară -0,7, fiind, după Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe bolta cerească. Vezi definitia »
URAEUS s.n. Reprezentare a șarpelui naja, care orna coroana faraonilor. [Pron. u-ré-us. / < fr., lat. uraeus, cf. gr. ouraios – al cozii]. Vezi definitia »