Definita cuvantului vitelus
VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vitelus
PRÓTUS s. m. inv. cel care deschide jocul (la cărți, remi etc.) Vezi definitia »
INDÚS, -Ă, induși, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influențat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) Care se produce prin inducție electromagnetică. 2. S. n. Parte componentă a unui sistem electromagnetic în care se produc tensiunile electromotoare induse de câmpul magnetic al inductorului. – V. induce. Vezi definitia »
GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo]. Vezi definitia »
CRÉSUS s. m. om foarte bogat. (< fr. crésus) Vezi definitia »
ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus]. Vezi definitia »