COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire. Vezi definitia »

ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte]. Vezi definitia »

șindilíciu, șindilícii, s.m. (reg.) acoperiș din șindrilă; șindiliș. Vezi definitia »

MINIINTERVÍU s.n. Microinterviu. [< mini- + interviu]. Vezi definitia »

EPISCÉNIU s. n. construcție ca un etaj superior deasupra scenei, în teatrele antice. (< fr. épiscénium, lat. episcenium) Vezi definitia »