RETRÁGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrág. / < re- + trage, după fr. retirer]. Vezi definitia »

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage]. Vezi definitia »

HIPOFARÍNGE s. n. porțiunea de jos a faringelui. (după engl. hypopharynx) Vezi definitia »

DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere]. Vezi definitia »

hóge (hógi), s. m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.). Vezi definitia »