PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio) Vezi definitia »

ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie. Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE, demodulații, s. f. Separare a oscilației de frecvență joasă de unda purtătoare de înaltă frecvență. – Din germ. Démodulation, fr. démodulation. Vezi definitia »

PALEOLOGÍE s. f. studiu al antichității sau al antichităților; arheologie. (< engl. paleology) Vezi definitia »

MUMIFICÁȚIE s. f. mumificare. (< it. mummificazione, fr. momification) Vezi definitia »