lepșít, lepșítă, adj. (reg.) țicnit, zevzec, smintit. Vezi definitia »

prăhubít, -ă, adj. (reg.) copt peste măsură. Vezi definitia »

PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi. Vezi definitia »

BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »

MASTOCÍT s. n. celulă din țesutul mezenchimatos, care intră în rețeaua de susținere a unor organe (splină, ganglioni, măduvă etc.), cu rol fagocitar. (< fr. mastocyte) Vezi definitia »