DISOPSÍE s.f. (Med.) Slăbire a vederii. [Gen. -iei. / < fr. dysopsie, cf. gr. dys – dificil, opsis – vedere]. Vezi definitia »

ALVEOLOPLASTÍE s. f. reconstituire a crestei alveolare dentare. (< engl. alveoloplasty) Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s. f. 1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. 2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă. (< fr. rubéfication) Vezi definitia »

BECHÍE s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal situată sub elicea unei ambarcații cu motor, care protejează elicea când se navighează în ape puțin adânci. – Fr. béquille [de queue]. Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio) Vezi definitia »