Definita cuvantului acustic
ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu acustic
GEOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la geochimie. [Pron. ge-o-. / < fr. géochimique]. Vezi definitia »
țuvlíc, țuvlíci, s.m. (reg.) 1. huhurez, țiuic. 2. lipitoare. 3. tilincă, țivloaie. 4. (adj.) neastâmpărat, obraznic. Vezi definitia »
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic. Vezi definitia »
CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique. Vezi definitia »
becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie). Vezi definitia »