LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera. Vezi definitia »

NICIODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Niciodată. [Pr.: nici-o-di-ni-oa-] – Nici + odinioară. Vezi definitia »

încleștătúră s.f. (reg.) tetanos. Vezi definitia »

șoldeálă, șoldéli, s.f. 1. (pop.) fractură sau luxație a șoldului. 2. (reg.) bătaie zdravănă. Vezi definitia »

-STENÓZĂ² elem. steno-. Vezi definitia »