STÓIC, -Ă adj. 1. Care ține de stoicism, care se referă la doctrina stoicilor. 2. Ferm, neclintit. // s.m. și f. 1. Adept al stoicismului. 2. Om ferm, cu multă tărie sufletească. [Pron. sto-ic. / cf. fr. stoïque, lat. stoicus, gr. stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discuțiile lor filozofice]. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei¹. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus. Vezi definitia »

TORÍC, -Ă adj. în formă de tor¹ (2). (< fr. torique) Vezi definitia »

ANAHORÉTIC, -Ă adj. De anahoret; (p. ext.) modest, sărăcăcios. [Cf. fr. anachorétique]. Vezi definitia »

SERODIAGNÓSTIC, serodiagnostice, s. n. Stabilire a diagnosticului unei boli infecțioase prin căutarea prezenței și evoluției anticorpilor specifici produși de microbii respectivi. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. sérodiagnostic. Vezi definitia »