CHIRÍLIC, -Ă, chirilici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, compus de Chiril în sec. IX și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe. Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic. (Substantivat) Scrie cu chirilice. ♦ (Despre texte, scrieri etc.) Care este scris cu litere chirilice. [Var.: cirílic, -ă adj.] – Chiril (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -e, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a celor mai vechi informații despre preocupări astronautice. 2. adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique. Vezi definitia »

RUGBÍSTIC, -Ă, rugbistici, -ce, adj. Referitor la rugbi, de rugbi. – Rugbi + suf. -istic. Vezi definitia »

COSMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la cosmologie. [< fr. cosmologique]. Vezi definitia »

PÉTIC, petice, s. n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: pétec s. n.] – Cf. lat. pittacium. Vezi definitia »