ERGOCÍCLU s. n. cadru metalic fix, cu pedale, asemănător bicicletei, pentru exerciții fizice. (< ergo- + /bi/ciclu) Vezi definitia »

NÍPLU s.n. Tub scurt, cu sau fără filet la exterior, folosit la asamblarea a două conducte sau a altor piese tubulare. [< engl. nipple, germ. Nippel]. Vezi definitia »

TÍTLU s.n. 1. Calitate obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ (In orânduirea feudală și capitalistă) Demnitate, rang. 2. Cuvânt sau text situat în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ materia care se tratează; (p. ext.) orice lucrare editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Bază legală, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimată în părți la mie; titru (2). [< lat. titulus]. Vezi definitia »

CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex) Vezi definitia »

cíclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj. Vezi definitia »