aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice Vezi definitia »

AZÓIC², -Ă adj. (Despre compuși organici) Care conține azot. [< fr. azoïque]. Vezi definitia »

MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic]. Vezi definitia »

DIÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique]. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus) Vezi definitia »