ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus. Vezi definitia »

EXPERIMENTALÍSM s. n. folosire a experimentului, a documentului ca mijloc de cunoaștere, de creație. (< engl. experimentalism) Vezi definitia »

SARDANAPALÍSM s.n. (Liv.) Viață decăzută; mod de trai decadent. [< fr. sardanapalisme]. Vezi definitia »

MONOFIZÍSM s.n. Doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Cristos; monofizitism. [< it. monofisismo, fr. monophysisme, cf. gr. monos – unic, physis – natură]. Vezi definitia »

MULTILINGVÍSM s.n. (Rar) Caracterul a ceea ce este multilingv. V. polilingvism. [Cf. fr. multilinguisme]. Vezi definitia »