GERMÁNIC, -Ă adj. propriu germanilor. ♦ limbi če = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și nordul Europei. (< fr. germanique, lat. germanicus) Vezi definitia »

ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Var.: (înv.) împrotívnic s. m.] – Din în- + potrivnic. Vezi definitia »

ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique]. Vezi definitia »

ZĂRPĂLÁTIC, -Ă, zărpălatici, -ce, adj. (Reg.) Ușuratic, flușturatic. – Et. nec. Vezi definitia »

ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette). Vezi definitia »