mâzgár, mâzgári, s.m. (înv.) 1. loc noroios; teren cu mâzgă. 2. lemn rotund, pe țărm, care ajută alunecarea plutelor. 3. lăturoaie. Vezi definitia »

ȚIGĂRÁR, țigărari, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle pe frunzele anumitor plante pe care le răsucește în formă de țigară de foi (Byctiscus betulae). – Țigară + suf. -ar. Vezi definitia »

PREMOLÁR s. m. fiecare dintre dinții mamiferelor între canini și molari. (< fr. prémolaire) Vezi definitia »

scutár², scutári, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii. Vezi definitia »

CVADRIFILÁR, -Ă adj. din patru fire; (electr.) cu patru conductoare. (< fr. quadrifilaire) Vezi definitia »