Definita cuvantului obturator
OBTURATÓR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obturator
AEROGLISÓR s.n. Ambarcație acvatică cu pernă de aer, a cărei înaintare este asigurată de motoare cu elice asemenea celor de avion. [< fr. aéroglisseur]. Vezi definitia »
STOBÓR1 s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă) Vezi definitia »
preacălcătór, preacălcătoáre, adj. (înv.) care încalcă , violează sistematic legea; preastâpnic. Vezi definitia »
TELECONVERTÓR s. n. convertor pentru televizoare. (< tele2 + convertor) Vezi definitia »
ZOR2 interj. v. zur. Vezi definitia »