Definita cuvantului autotomie
AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autotomie
DEMONOLATRÍE s. f. adorare a demonilor. (< fr. démonolâtrie) Vezi definitia »
NATUROTERAPÍE s. f. valorificare a remediilor naturale (apa, aerul, soarele) în tratarea anumitor boli. (< natură + -terapie2) Vezi definitia »
PSEUDODEMOCRAȚÍE s. f. falsă democrație. (< pseudo- + democrație) Vezi definitia »
PERIOKÍE s.f. (Biol.) Formă de parazitism în care paraziții se găsesc în microclimatul ambiant al omului (haine, locuințe); periparazitism. [Et. incertă]. Vezi definitia »
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis. Vezi definitia »