TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. Vezi definitia »

HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr. histamine) Vezi definitia »

ORIENTALÍSTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik) Vezi definitia »

CORDELÍNĂ s. f. frânghiuță în alpinism pentru transportarea de materiale și oameni. (< fr. cordelline) Vezi definitia »

TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab. Vezi definitia »