CEÁȚĂ, cețuri, s. f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (Impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – Lat. caecia (< caecus „orb”). Vezi definitia »

slávină, slávine, s.f. (reg.) cep, canea, slăvină. Vezi definitia »

șofráncă, șofrắnci, s.f. (reg.) masă țărănească rotundă și joasă. Vezi definitia »

chínă, chíne, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei. Vezi definitia »

suprafáță (-țe), s. f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la față. – Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s. f., din fr. superficialité. Vezi definitia »