MUHÚR s. n. (Turcism înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din tc. mühür. Vezi definitia »

DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus]. Vezi definitia »

AZÚR s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemănătoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur]. Vezi definitia »

pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar. Vezi definitia »

BRONTOZÁUR s. m. dinozaurian uriaș, cu capul mic și gâtul foarte lung. (< germ. Broutosaurus, fr. brontosaure) Vezi definitia »