ZOOECONOMÍE s.f. Disciplină care studiază aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / cf. fr. zooéconomie]. Vezi definitia »

FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio) Vezi definitia »

PIRETOLOGÍE s. f. parte a patologiei care studiază bolile febrile. (< fr. pyrétologie) Vezi definitia »

INFIRMERÍE, infirmerii, s. f. Local sau încăpere unde se îngrijesc sau se examinează bolnavii și care funcționează pe lângă formații militare, internate etc. – Din fr. infirmerie. Vezi definitia »

KINETOGRAFÍE s. f. sistem de notație a dansurilor. (< germ. Kinetographie) Vezi definitia »