Definita cuvantului binoclu
BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu binoclu
CONTRATÍTLU s. n. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra1- + titlu) Vezi definitia »
cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu. Vezi definitia »
RÍFLU, rifluri, s. n. Șanț de riflură. – Din germ. Riffel. Vezi definitia »
cíclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj. Vezi definitia »
ÁMPLU, -Ă adj. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe. (< fr. ample, lat. amplus) Vezi definitia »