GONIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru măsurarea unghiurilor formate între diferite direcții de vizare, folosit în navigație, în topografie etc. [< fr. goniomètre, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură]. Vezi definitia »

PENTAMÉTRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentamètre, gr. pentametrou) Vezi definitia »

TOPOMÉTRU, -Ă I. s. m. f. specialist în lucrări de topometrie; topometrist. II. s. n. instrument în topometrie. (< fr. topomètre) Vezi definitia »

lústru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine. Vezi definitia »

AEROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea sau determinarea densității aerului. [< fr. aéromètre]. Vezi definitia »