Definita cuvantului slujbă
SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (Înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (Înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slujbă
plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken. Vezi definitia »
MAMÉLĂ, mamele, s. f. Organ care secretă lapte la mamiferele femele; sân, piept, țâță. – Din fr. mamelle. Vezi definitia »
váză1 (considerație) s. f., g.-d. art. vázei Vezi definitia »
GIRUÉTĂ s.f. Dispozitiv pentru indicarea direcției și intensității vântului. [Pron. -ru-e-. / < fr. girouette]. Vezi definitia »
ALOPLÁSTICĂ s.f. (Med.) Metodă medicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastie. [< germ. Alloplastik, cf. gr. allos – altul, plassein – a forma]. Vezi definitia »