própriu (próprie), adj. – Personal, specific. Fr. propre. – Der. impropriu, adj., din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar), s. m., din fr. propriétaire; prop(r)ietăreasă, s. f. (stăpînă); prop(r)ietate, s. f., din fr. propriéte; improprietate, s. f., din fr. impropriéte; împrop(r)ietări, vb. (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate var. fără r sînt vulgare. Vezi definitia »

RÉNIU s.n. Metal foarte rar, asemănător cu platina, care se găsește în natură în cantități foarte mici. [Pron. -niu, var. renium s.n. / < fr. rhénium, cf. germ. Rhenium]. Vezi definitia »

SAMÁRIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. samarium) Vezi definitia »

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi Vezi definitia »

SACRÁRIU s. n. 1. loc de rugăciune în casele romane. 2. parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. (< lat. sacrarium) Vezi definitia »