Definita cuvantului central
CENTRÁL, -Ă adj. 1. Aflat în centru, la centru; provenit de la centru; din centru. 2. (Fig.) Care este într-o poziție principală, favorizată, avantajoasă; care este în mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Cf. fr. central, it. centrale, lat. centralis].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu central
SEMIGENERÁL adj. v. PLAN (I. 5.). (Cinema) Element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali. ◊ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul până sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea. [DEX '98] Vezi definitia »
FLORÁL, -Ă adj. Care ține de floare, al florii. ♦ Care reprezintă o floare. [Cf. fr. floral, lat. floralis]. Vezi definitia »
TRIBUNÁL s. n. 1. estradă amenajată într-o bazilică romană sau într-o unitate militară, pe care stăteau magistrații și, respectiv, comandanții. 2. instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale). 3. local în care funcționează o astfel de instanță. 4. complet care judecă o cauză, un proces. (< fr., lat. tribunal) Vezi definitia »
REACȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Care ține de reacție, de natura reacției. [Cf. fr. reactionnel]. Vezi definitia »
MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z