AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris). Vezi definitia »

COPLANÁR, -Ă adj. (despre puncte, drepte, figuri geometrice) situat în același plan. (< fr. coplanaire) Vezi definitia »

ACELULÁR, -Ă adj. (despre organisme) fără structură celulară. (< fr. acellulaire) Vezi definitia »

ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar Vezi definitia »

SENÁR, -Ă adj. din șase unități; divizibil cu 6. ◊ (despre măsură, ritm) din șase elemente ritmice. (< lat. senarius, fr. senaire) Vezi definitia »