LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

HIDROSTÁTICĂ s.f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului lichidelor și al corpurilor cufundate în ele; statica fluidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydrostatique, cf. gr. hydor – apă, statikos – referitor la echilibru]. Vezi definitia »

DẤLDORĂ s. f. v. dârdoră. Vezi definitia »

STANÍNĂ s. f. sulfură naturală de staniu, fier și cupru. (< fr. stannine) Vezi definitia »

sănicoáră, s.m. (pop.) numele a două sărbători creștine celebrate una la 6 decembrie (sf. Nicolae), iar cealaltă la 9 decembrie. Vezi definitia »