Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
BUCHIN, com. în jud. Caraș-Severin; 2.266 loc. (1991). Expl. de lignit. Vezi definitia »
MISOGHÍN, -Ă s. m., adj. v. misogin. Vezi definitia »
LAMBRECHÍN, lambrechine, s. n., lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustradelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin. Vezi definitia »
MARLÍN s.m. Numele unei specii de pește care trăiește în apele Mării Caraibilor. [< cuv. caraib]. Vezi definitia »
GIN2(O)-, -GÍN /GINECO- elem. „femeie”. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gynéco-, cf. gr. gyne, gynaikos) Vezi definitia »