țipói s.m. (reg.) ardei iute; țipar. Vezi definitia »

psifói s.f. pl. (înv.) mozaic. Vezi definitia »

spurcói, spurcoáie, s.n. (reg.) furuncul; buboi. Vezi definitia »

strugurói, strugurói, s.m. (reg.) 1. strugure mare. 2. ciorchine de strugure, struguroc. Vezi definitia »

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine și voi. – Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; și poate și prin influența fr. bonne volonté. Vezi definitia »