EMOTIVÍSM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme) Vezi definitia »

MUTACÍSM s. n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme. Vezi definitia »

BAUDELAIRIANÍSM s.n. (Liv.) Imitație a poeziei lui Baudelaire, care exprimă simbolic dezamăgirea și pesimismul generate de societatea burgheză. [Pron. bod-le-ri-a-. / < Baudelaire – poet francez]. Vezi definitia »

BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme. Vezi definitia »

obiectivísm (-biec-) s. n. Vezi definitia »