INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo]. Vezi definitia »

ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr. allusif]. Vezi definitia »

PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif]. Vezi definitia »

COORDONATÍV, -Ă adj. grup ~ = grup de cuvinte cu rol de părți de propoziție nepredicative, în relație de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente față de un element subordonat tuturor. (< germ. koordinativ) Vezi definitia »

moroslív, -ă, moroslívi, -e, adj. (reg.) 1. roșu-închis, negru-roșu. 2. solid, tare. 3. morocănos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdară. 5. mamornic. Vezi definitia »