năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv. Vezi definitia »

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi. Vezi definitia »

BOLESLAV, numele a trei cneji cehi. Mai importanți: 1. B. I (c. 935-967). Și-a extins autoritatea asupra Moraviei și Slovaciei, a consolidat autoritatea centrală și a dat Cehiei o nouă organizare administrativă. 2. B. II cel Pios (967-999). Și-a extins autoritatea asupra întregii Cehii. Vezi definitia »

CONCÁV, -Ă adj. care prezintă o adâncitură, o scobitură. (<fr. concave, lat. concavus) Vezi definitia »

năstáv² s.n. (reg.) boală grea. Vezi definitia »