mîrșáv (mârșávă), adj. – 1. Debil, slab, neputincios. – 2. Josnic, mîrșav, ticălos. Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209), cf. bg. măršav, sb. mršav, ceh. mršavy. – Der. mîrșevie, s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc, adj. (ticălos, josnic); mîrșevește, adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (var. mărțină), s. f. (cadavru, măruntaie), din sl. mrŭcina, cf. sb. mrgina, cr., slov. mercina și bg. mărša (› mr., megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă, s. f. (gloabă), cu suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de v. germ. mariha, marha › germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară indoeurop. Vezi definitia »

PLANCONCÁV, -Ă adj. cu o față plană și alta concavă. (< fr. plan-concave) Vezi definitia »

astáv, astávuri, s.n. (înv. și reg.) căptușeală, pânză groasă Vezi definitia »

ustáv (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi. Vezi definitia »

glúpav, -ă, glúpavi, -e, adj. (reg.) 1. lacom, nesătul. 2. (înv.) prost. Vezi definitia »