MONDÉN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr. mondain]. Vezi definitia »

AOMEN 1. Oraș, centru ad-tiv al terit. cu același nume, port. al M. Chinei de Sud; 429 mii loc. (1987). Manufacturi de tutun. Pescuit. Turism. Se mai numește Santo Nome de Deus de Macau. 2. Teritoriu chinez administrat de Portugalia. Cuprinde pen. cu același nume de pe coasta de SE a Chinei, la vărsarea lui Sikiang, și ins. Taipa și Coloane; 16,9 km²; 484 mii loc. (1989). Limbi oficiale: chineza și portugheza. Important port de tranzit. Fabrici de prelucr. și ambalare a ceaiului, ind. mătăsii naturale, de prelucr. a lemnului (mobilă), încălț., parfumurilor, țigaretelor și a conservelor de pește. Moneda: 1 pataca = 100 avos. Export: pește, ceai, mătase, țigarete. Import: mașini, produse textile și alim. Ocupat de portughezi în 1557, devine posesiune în 1680, iar în 1849 este proclamat colonie sub numele de Macao. În 1953 devine provincie de peste mări a Portugaliei cu o largă autonomie a internă. Potrivit acordului din 1987 dintre Portugalia și China, terit. este parte integrată a Chinei, urmînd să fie retrocedat acesteia în 1999. Vezi definitia »

CIMÉN s. n. Lichid cu miros aromatic, care se găsește în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din rășina coniferelor și din unele petroluri. – Din fr. cymène. Vezi definitia »

ISTERIGÉN, -Ă adj. care produce isterie, isterism. (< fr. hystérigène) Vezi definitia »

pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie). Vezi definitia »