POTRIVÍT¹ s. n. Potrivire; aranjare, așezare. – V. potrivi. Vezi definitia »

pioncăít¹, pioncăíturi, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subțire; pițigăit, pițigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici. Vezi definitia »

smocotít, -ă, adj. (reg.; despre ugerul vacilor) din care a fost supt de tot laptele; secătuit. Vezi definitia »

FULGURÍT s.n. (Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de câțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit]. Vezi definitia »