PROTOROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Româna comună. – Proto- + română. Vezi definitia »

miásmă (miásme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte). Vezi definitia »

AJMALÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-o plantă exotică. (< fr. ajmaline) Vezi definitia »

SÚMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma. Vezi definitia »

labă tristă expr. (vulg., peior., glum.) individ, persoană. Vezi definitia »