plesnicár, plesnicáre, s.n. (reg.) 1. construcție mică de lemn, ridicată lângă șură; șopron. 2. lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei. Vezi definitia »

ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar. Vezi definitia »

VIVIPÁR, -Ă, vivipari, -e, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care dă naștere la pui vii (complet dezvoltați în organismul matern). ♦ (Despre plante) Care se îmulțește prin muguri desprinși de pe planta-mamă. – Din fr. vivipare, lat. viviparus. Vezi definitia »

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea]. Vezi definitia »

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Tc. bașçuhadar. Vezi definitia »