PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum) Vezi definitia »

zmeu² (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie Vezi definitia »

SUFLÉU s.n. Preparat culinar asemănător cu budinca, făcut din legume fierte, ouă, brânză și unt sau din fructe. [Pl. -uri. / < fr. soufflé]. Vezi definitia »

AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.] Vezi definitia »

eu Vezi definitia »