IȘLÍC, ișlice, s. n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık. Vezi definitia »

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic. Vezi definitia »

AMNIÓTIC, amniotice, adj. n. (În expr.) Lichid amniotic = lichid care se află în amnios și apără embrionul. [Pr.: -ni-o-] – Fr. amniotique. Vezi definitia »

robótnic, robótnică, robótnici, robótnice, adj. (înv.) lucrător. Vezi definitia »

DIFILÉTIC, -Ă adj. (despre organisme) care provine din două linii de descendență. (< fr. diphylétique) Vezi definitia »