baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre Vezi definitia »

nișadír s. n. – Amoniac. Tc. nișadir (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal]. Vezi definitia »

profír, profíruri, s.n. (înv.) fâșie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine. Vezi definitia »

MARTÍR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr) Vezi definitia »