OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence. Vezi definitia »

smultúră, smultúri, s.f. (înv.) 1. (pop.) lână tunsă de pe oi moarte sau smulsă de pe piele de oaie; lână de proastă calitate. 2. (reg.) smoc de lână prins în spinii pe lângă care au trecut oile. 3. (reg.) mulțime de pene jumulite. 4. (reg.) femeie cu aspect dezordonat, neîngrijit, neglijent, cu părul ciufulit; femeie zdrențuroasă. 5. (reg.) carne de purcel de lapte. Vezi definitia »

ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură. Vezi definitia »

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína. Vezi definitia »

HÁSCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska. Vezi definitia »