Definita cuvantului delir
DELÍR s.n. 1. Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (Fig.) Exaltare, extaz; frenezie; entuziasm excesiv. [Pl. -uri, -re. / < fr. délire, it. delirio, lat. delirium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu delir
ABITÍR adv. (Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Tc. beter „mai rău”. Vezi definitia »
pobír s. m. – (Banat) Porumb necopt. Slov. póbir, pobèr „recoltare”,, cf. póberek „fruct necules în timpul recoltei”, dar care se culege mai tîrziu. – Cf. pogîrci. Vezi definitia »
haractír (-ruri), s. n. – Caracter. Ngr. χαραϰτήρ (Gáldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caractère. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair. Vezi definitia »
șalvír (șalvíri), s. m. – (Mold.) Trișor. Rut. šaljvir, pol. szalbierz, rus. šalber (Cihac, II, 384; Tiktin), care pare să conducă la germ. Schembart. Vezi definitia »